Când Dumnezeu se manifestă prin Oamenii pe care ni-i trimite în cale și avem privilegiul și onoarea ca acei Oameni să ne fie dascăli

Viața de liceu este o călătorie plină de descoperiri, iar în această călătorie dascălii sunt farurile care ne ghidează pașii. Printre acești luminători ai minții și ai sufletului se distinge domnul diriginte Popescu Gheorghe, profesor de filosofie, care nu doar că ne-a împărtășit cunoștințe, dar a avut harul de a vedea dincolo de aparențe, de a recunoaște potențialul ascuns în fiecare dintre noi și de a ne insufla curajul să ni-l valorificăm pentru a deveni adulții care suntem astăzi.
Am devenit omul care sunt astăzi și datorită domniei sale, un dascăl care a știut să descopere și să ne determine să valorificăm diamantele brute ale personalității noastre. Cu o privire pătrunzătoare și cuvinte alese ne-a încurajat să ne slefuim caracterul și să ne cultivăm talentele. Mie îmi spunea mereu: „Silvia, ești un diamant neșlefuit; pune-te în valoare și șlefuiește-te ca să strălucești!” – aceste cuvinte mi-au răsunat în minte de nenumărate ori, devenind un ecou motivant în momentele de îndoială.
Domnul Popescu Gheorghe ne-a fost diriginte în clasele a IX-a și a X-a la Liceul George Bacovia din Bacău. Pe lângă orele de filosofie și cele de dirigenție, care erau o încântare și pe care le așteptam cu nerăbdare, mai așteptam cu nerăbdare excursiile la Măgura, excursiile în Ceahlău și expedițiile cu cortul în Bucegi sau la mare. Vă mulțumesc pentru amintirile frumoase, cu domnia voastră și cu colegii, din acea perioadă!
Apoi a urmat o perioadă în care nu a mai fost fizic cu noi, în clasele a XI-a si a XII-a, poate chiar atunci când aveam cea mai mare nevoie de încurajările și sfaturile domniei sale. Dar l-am simțit tot timpul lângă noi… A fost permanent, cu sufletul mare al domniei sale, alături de noi și ne-a călauzit pașii, dincolo de prezența fizică, până am terminat liceul.
Poate vă întrebați ce s-a întâmplat… Nu, nu era Omul și dascălul care să-și părăsească elevii atunci când aveau cea mai mare nevoie să fie lângă ei. Niște indivizi i-au interzis să mai profeseze pentru că s-a făcut “vinovat” de exercițiul liberei opinii; doar domnia sa era profesor de filosofie. Pentru acei indivizi un dascăl care avea altă opinie decât cea oficială și pe care o exprima în fața elevilor – elevi care era clar că vor transmite părinților acele aspecte – reprezenta un pericol.
Pentru noi a reprezentat și a fost un vizionar… Da, a avut curajul, verticalitatea și demnitatea de a ne vorbi nouă elevilor, pe înțelesul nostru, despre perioada și regimul în care trăiam și mai mult, ne-a insuflat și nouă aceste calități. A fost unul dintre acei oameni și dascăli care și-au exprimat opinia împotriva regimului și a dictaturii, cu ceva timp înainte de revoluția din 1989.
Domnul Diriginte Popescu Gheorghe ne-a fost mai mult decât un profesor; a fost un mentor, un ghid care ne-a învățat că educația nu se limitează la informații, ci este o formă de artă ce sculptează caractere și modelează destine. Ne-a arătat că fiecare dintre noi poate să strălucească, să devină o versiune mai bună a sa, dacă este dispus să învețe, să muncească și să se dedice procesului de auto-perfecționare.
Au urmat ani în care fiecare dintre noi am pășit pe drumul său, cu încredere, cu determinare și dorința de a ne autodepăși și de a fi mai buni, de a fi demni de cei care ne-au format.
Am avut privilegiul și bucuria de a ne revedea periodic, după terminarea liceului, cu domnia sa și cu doamna Popescu. În grupuri din ce în ce mai restrânse. Același Om, cu același suflet mare, cu aceeași privire pătrunzătoare și cu aceleași cuvinte alese pentru fiecare dintre noi.
Parcă toate aceste evenimente au avut loc ieri, și bucuria mea a fost și mai mare având șansa șă ne reîntâlnim și în acest an, în iunie 2024, la 35 de ani de la absolvirea liceului. Ne-a întâmpinat în același mod familiar, apelându-ne și alintându-ne așa cum o făcea în anii de liceu.
Chiar dacă fizic poate ne-am schimbat… nu mai suntem la vârsta adolescenței… sufletul, entuziasmul și bucuria manifestate au rămas aceleași.
Pentru toate acestea și multe alte amintiri din acei ani frumoși, vă mulțumesc și vă sunt profund recunoscătoare, Domnule Diriginte!
Lasă un răspuns