Ce se întâmpla când oamenii cu o mentalitate rigidă sunt puși la conducerea unor companii?

Ce se întâmplă cu succesul companiilor când preocuparea acestor indivizi este numai pentru sine și pentru avuția lor sau a grupurilor care i-au susținut și propulsat în aceste funcții, aspecte care sunt mult mai importante decât orice altceva?

Ce se întâmplă cu resursa umană din aceste companii? Se mai gândește cineva la cel mai valoros activ – angajații?

Orice asemanare cu ceea se petrece în zilele noastre, în unele companii și instituții de stat, prin numirile politice, este pur întâmplătoare. Știu că îmi voi atrage multe antipatii din partea unor astfel de indivizi, însă voi mai dezbate astfel de subiecte.

Este cât se poate de limpede faptul că din punct de vedere decizional indivizii despre care vorbesc, au optat pentru ceea ce îi face pe ei să se simtă bine și pentru bunăstarea lor materială în detrimentul a ceea ce ar fi servit bunăstării angajaților și a unui mediu de muncă corespunzător și sănătos, precum și a țelurilor companiei pe termen scurt, mediu și lung.

Și mai sunt câteva aspecte, care este necesar a fi menționate, acelea cu privire la comportamentul manifestat de către acestia în care regăsim acuzarea altora, băgarea gunoiului sub preș (a se citi acoperirea tuturor matrapazlâcurilor făcute), limitarea libertății de exprimarea a angajaților (a se citi a pune pumnul în gură), eliminarea angajaților care deranjează sau nu convin (a se citi marginalizarea și excluderea celor care își exprimă opinia).

De asemenea, sunt eliminate de către aceștia regulile, reglementările aplicabile și cele care mai există și nu sunt agreate sunt frecvent încălcate sau sunt impuse altele care să le servească lor și să-i îngrădească pe angajați.

De respect față de resursa umană nici nu poate fi vorba. Angajații cu experiență, care își doresc să facă lucrurile să funcționeze sunt hărțuiti, marginalizați și eliminați. Sunt la mare căutare executanții, cei fară opinii, cei care fac plecăciuni și execută fară să gândească dispozițiile haotice sau ilegale.

Și în tot acest timp, în care parte din aceste organizații sunt manageriate către ruină și parte din angajați se confruntă cu dificultăți serioase în ceea ce privește condițiile de muncă și de salarizare, cum credeți că se simt acești pseudolideri… invulnerabili, invincibili și îndreptățiti.  Aceștia trăiesc într-o realitate diferită… a măreției și a meritului personal, preocupându-i doar imaginea personală, promovarea acesteia cu resursele companiilor în care activează și acordarea unor beneficii (locuri de muncă, contracte, compensații materiale) celor din anturajul lor. Doar companiile păstorite sunt moșiile lor și a grupurilor de interese din spatele acestora.

Rezultatele acestui tip de comportament se vor vedea în curând… Companii în ruină… Poate acesta a fost și scopul pentru care au fost numiți în diverse funcții.

Închei prin a sublinia faptul că, încă, mai putem schimba ceva. Schimbarea vine din acțiunile făcute de fiecare dintre noi. Nu vom reuși să schimbăm mediul în care activăm și lumea în care trăim, atâta timp cât nu acționăm fiecare, la nivel individual, în această direcție.

Fiecare decidem dacă acționăm sau suntem parte la ceea ce se întâmplă. Inacțiunea ne face complice. Da, din punctul meu de vedere, este imperios necesar să acționăm și să semnalăm aspectele care nu sunt în regulă și care încalcă legea, din instituția, compania în care ne desfășurăm activitatea. Depinde doar de noi!